• Theodor Livinschi

Vor da "înapoi" consumatorii bani din plafonare retroactiv?




A trăi în trecut nu este deloc bine. Însă când trecutul este pe cale să te lovească chiar acum, în prezent, trebuie să te uiți în urmă cu atenție. Cine este cât pe ce să fie lovit de trecut? Unii consumatori non-casnici de energie electrică și de gaze naturale, care fără voia lor s-a întâmplat să îndeplinească criteriile descrise în această postare. Nu ne vom întoarce până în perioada de aplicare a OUG 118/2021 nemodificată, respectiv noiembrie 2021 - ianuarie 2022, deși și acolo sunt neclarități, care se învârt în jurul noțiunilor de "IMM" și de "ajutor de minimis".


Primul episod din seria "Plafonarea prețurilor la energie" vizează Trecutul, perioada februarie 2022 - martie 2022, pe parcursul căreia și-a produs efectele OUG 3/2022 de modificare a OUG-ului inițial amintit mai sus. Vom aborda săptămânile viitoare și Prezentul și Viitorul, având mari șanse să fim nevoiți să încălcăm principiul cronologiei și să scriem mai întâi despre Viitor, deoarece după cum povesteam acum ceva timp, statul este foarte împovărat de valorile pe care trebuie să le compenseze și probabil se va vedea curând în poziția de a reduce aceste costuri. Speculam anterior și 3 variante: creșterea plafoanelor de preț, limitarea beneficiarilor plafonării sau chiar un mix între cele 2.



Consumatorii cu prețul total de contract mai mic de 1.000 lei/MWh cu TVA, din care prețul energiei electrice active mai mare de 525 lei/MWh fără TVA se pare că vor "returna" valoarea plafonată de care deja au beneficiat. Cum se poate așa ceva?


Pentru a răspunde acestei întrebări, vom aborda textul OUG-ului, vom face un exercițiu, vom compara interpretări și vom prezenta situații bizare privind aplicarea, pentru ca la final să vă oferim - sperăm noi - o soluție.

Majoritatea furnizorilor (CHIAR ȘI HIDROELECTRICA, FURNIZOR DEȚINUT DE STAT) au aplicat plafonul de 525 lei/MWh, în această situație de pereche între prețul total de contract și prețul energiei electrice active, însă autoritățile au refuzat compensarea acestor valori către furnizori, aceștia din urmă începând să factureze retroactiv această sumă de care consumatorii au beneficiat inițial.

Așadar, fiți pregăți să achitați diferența între prețul energiei electrice active din contract și plafonul de 525 lei/MWh, dacă vă regăsiți în situația de a fi avut prețul total de contract mai mic de 1.000 lei/MWh cu TVA, din care prețul energiei electrice active mai mare de 525 lei/MWh fără TVA.



Ce scrie în OUG?


OUG 118/2021, modificată prin OUG 3/2022, prevede pentru energie electrică la lit. a) a alin. (1) din art. 6^1 că "prețul final facturat al energiei electrice se plafonează la cel mult 1 leu/kWh, TVA inclus, din care componenta de preț al energiei electrice va fi în valoare de maximum 0,525 lei/kWh".


Iar în cazul gazelor naturale raționamentul este identic, prevăzut la lit. b) consecutivă celei prezentate mai sus: "prețul final facturat al gazelor naturale se plafonează la cel mult 0,37 lei/kWh, TVA inclus, din care componenta de preț al gazelor naturale va fi în valoare de maximum 0,250 lei/kWh".


Vom dezvolta în postare doar situația energiei electrice, menționând că aceasta este aceeași și la gaze naturale. Astfel, completând cu alin. (3) al aceluiași articol, care spune că "componenta de preț al energiei electrice prevăzută la alin. (1) lit. a) și componenta de preț al gazelor naturale prevăzută la alin. (1) lit. b) nu includ TVA" și adaptând unitățile de măsură ajungem la următoarea formă simplificată a textului:

Prețul final (P) se plafonează la cel mult 1.000 lei/MWh, cu TVA inclus, din care componenta (C) din P va fi în valoare de maximum 525 lei/MWh, fără TVA.

Când ne referim la P spunem prețul final facturat sau prețul total de contract, iar C este echivalent cu componenta de preț sau prețul energiei electrice active.



Exercițiul propus


Pornind de la forma simplificată de mai sus a prevederilor OUG-ului, vă adresăm următoarea întrebare cu variante de răspuns, care însă aparent nu ar avea unul corect, deoarece există multiple opinii contradictorii:

Cât ar trebui să fie C după aplicarea prevederilor, dacă înainte, conform contractului, C era 650 lei/MWh dintr-un P de 900 lei/MWh? 650 lei/MWh, C-ul din contract, sau 525 lei/MWh, C-ul din OUG?

Dacă ați răspuns 525 lei/MWh, sunteți în acord cu aproape toți consumatorii de energie și cu majoritatea furnizorilor (care culmea nu ar fi avut niciun interes să aplice această plafonare). Dacă ați optat pentru 650 lei/MWh, aveți aceeași opinie precum autoritățile (totuși avem o bănuială că nu toți profesioniștii acestora sunt pe aceeași lungime de undă) și unii furnizori.



Interpretările, în lipsa unor norme de aplicare publice


Indiferent de interpretarea prevederii, aceasta poate suporta strict 4 scenarii din punctul de vedere al perechilor formate de P și C:

  • P este mai mic de 1.000 lei/MWh și C este mai mic de 525 lei/MWh (evidențiat cu albastru mai jos);

  • P este mai mare de 1.000 lei/MWh și C este mai mic de 525 lei/MWh (evidențiat cu verde mai jos);

  • P este mai mare de 1.000 lei/MWh și C este mai mare de 525 lei/MWh (evidențiat cu galben mai jos);

  • P este mai mic de 1.000 lei/MWh și C este mai mare de 525 lei/MWh (evidențiat cu roșu mai jos).

Plecăm de la ipotezele de valori ale lui P (900 lei/MWh și 1.200 lei/MWh) și ale lui C (400 lei/MWh și 650 lei/MWh) și evidențiem în continuare valorile lui C după aplicarea prevederilor, în funcție de scenariu (400 lei/MWh în scenariu albastru, 400 lei/MWh în scenariul verde, 525 lei/MWh în scenariul galben și ?? lei/MWh în scenariul roșu, cel prezentat și în exercițiu):

În lipsa unor norme de aplicare, care dacă au fost aprobate, ar fi fost util să fie date și publicității, scenariul roșu este intens dezbătut. Variantele vehiculate sunt fie 650 lei/MWh, C-ul din contract, fie 525 lei/MWh, C-ul din OUG. Noi mergem pe a II-a variantă și veți afla de ce în continuare.



Situațiile bizare privind aplicarea conform interpretării autorităților


Chiar dacă nu este prevăzut în mod expres, autoritățile consideră că dacă P nu este mai mare de 1.000 lei/MWh, C rămâne cel din contract, chiar dacă este mai mare de 525 lei/MWh. De aici rezultă cel puțin 2 situații bizare:


Situația 1

Pornim de la ipoteza conform căreia 2 companii, poate chiar competitoare în aceeași industrie, dar localizate în zone de distribuție diferite, au același C negociat (să zicem tot 650 lei/MWh) în contractul de furnizare, însă datorită diferenței de tarife de distribuție în funcție de zonă, compania A are P mai mare de 1.000 lei/MWh și compania B mai mic decât această valoare. Este foarte posibil ca diferența să fie infimă, să considerăm 10 lei/MWh și P-urile astfel: compania A 1.005 lei/MWh și compania B 995 lei/MWh. Astfel compania A va beneficia și de reducerea C de la 650 lei/MWh la 525 lei/MWh, iar compania B nu va obține nicio facilitate.

Cum considerați această situație în care cu un același C negociat în contract, compania A beneficiază de o reducere a costurilor de măcar 125 lei/MWh, în timp ce compania B rămâne cu C din contract fără să i se acorde vreun beneficiu?

Situația 2

Pornind de la aceeași ipoteză precum cea de la situația 1, compania B ar fi putut beneficia de plafonarea C la 525 lei/MWh, dacă P ar fi fost mai mare cu 5 lei/MWh.

Ați fi fost de acord să agreați o creștere a C din contract cu 5 lei/MWh, pentru a beneficia de o reducere a costurilor de măcar 125 lei/MWh?

Deși poate nu este cea mai etică decizie de business, având în vedere istoricul de creștere a prețurilor de către furnizori și situația de criză pe care o traversează (și) consumatorii, nu am auzit de niciun astfel de caz. Probabil pentru că majoritatea nu s-au gândit la această interpretare a aplicării plafonării?



Eventuala noastră soluție punctuală


Neasumând că deținem adevărul absolut, respectiv interpretarea corectă, dacă sunteți de părere că plafonarea C la 525 lei/MWh ar trebui să fie aplicabilă și în situația unui P mai mic de 1.000 lei/MWh, vă recomandăm să considerați următoarea argumentare formală:

"Lipsa unei conditionalități explicite a aplicării prevederilor doar în situația unei valori a prețului final contractual de facturat al energiei electrice mai mari de 1.000 lei/MWh și precizarea explicită a valorii maxime de 525 lei/MWh a componentei de preț al energiei electrice ne consolidează, în lipsa unor norme publice de aplicare, interpretarea conform căreia singura situație de neaplicare a prevederilor datorată prețurilor contractuale de facturat este neîndeplinirea cumulativă a pragurilor de minim 1.000 lei/MWh în cazul prețului final al energiei electrice și de minim 525 lei/MWh în situația componentei de preț al energiei electrice. În susținerea celor de mai sus, apreciem drept voluntară și binevenită neincluderea unei conditionalități explicite a aplicării prevederilor doar în situatia unei valori a prețului final contractual de facturat al energiei electrice mai mari de 1.000 lei/MWh, ținând cont de diferența valorilor tarifelor de distribuție în funcție de zonă, care ar fi putut conduce la aplicarea unor compensări fundamental discriminatorii în situația unor consumatori din zone de distribuție diferite, dar cu o aceeași componentă de preț al energiei electrice, contractuală de facturat și eventual același nivel de tensiune în punctul de delimitare. Subliniem că și în situația consumatorilor racordați la nivelurile de tensiune medie și înaltă sau chiar în rețeaua Transelectrica, care le permit reducerea costurilor de distribuție, aceste racorduri au însemnat costuri considerabile suportate direct (investiție) sau indirect (cumpărare/ închiriere) de către titularul locului de consum și îi generează acestuia inclusiv costuri importante de mentenanță. Continuând argumentarea interpretării expuse inițial, considerăm intenționată și importantă precizarea explicită a valorii maxime de 525 lei/MWh a componentei de preț al energiei electrice, care întărește semnificația de limitare superioară a sintagmei "cel mult", înlesnind astfel posibilitatea plafonării prețului final facturat al energiei electrice la valori inferioare nivelului de 1.000 lei/MWh și cuprizând astfel tocmai sfera de costuri, care a generat necesitatea aplicării unor scheme de compensare prin plafonare, respectiv prețul energiei electrice active, denumit componenta de preț al energiei electrice. Situația de plafonare la valori mai mici de 1.000 lei/MWh a pretului final facturat al energiei electrice, prin limitarea componentei de preț al energiei electrice la 525 lei/MWh, este restrictivă, prin interpretarea autorităților, fiind aplicabilă doar consumatorilor finali cu prețurile finale contractuale de facturat ale energiei electrice mai mari de 1.000 lei/MWh. Notăm și faptul că această interpretare, dacă ar fi fost uzuală printre participanții la piață, ar fi putut determina consumatorii de energiei electrică să accepte creșterea prețului energiei electrice active, denumit componenta de preț al energiei electrice, tocmai pentru a depăși un preț final contractual de facturat al energiei electrice de 1.000 lei/MWh, astfel încât să beneficieze de limitarea superioară a componentei de preț al energiei electrice la 525 lei/MWh. Pe cale de consecință, invederăm corectarea promptă a interpretării discriminatorii, prin care consumatorii, ale căror prețuri finale contractuale de facturat ale energiei electrice sunt mai mici de 1.000 lei/MWh, nu pot beneficia de limitarea componentei de preț al energiei electrice active la 525 lei/MWh, având în vedere că implementarea unor scheme de compensare prin plafonare a avut ca scop limitarea impactului creșterilor costurilor cu energia electrică, determinat în principal tocmai de majorarea prețurilor energiei electrice active, denumite componente de preț al energiei electrice active."

Dacă situația dumneavoastră vizează furnizarea gazelor naturale, este necesar doar să adaptați textul.


Nu în ultimul rând, nu dați vina pe furnizori, deoarece sunt ultimii care și-ar fi dorit să încaseze niște sume după 6 luni. Totuși, încurajați-i să vă sprijine în demersurile dumneavoastră, asta în cazul în care interpretarea autorităților nu i-a convins cu adevărat că nu au avut dreptate la început, atunci când prin interpretarea lor au decis să vă plafoneze C la 525 lei/MWh (energie electrică) ori 250 lei/MWh (gaze naturale), deși P era mai mic de 1.000 lei/MWh (energie electrică) și 370 lei/MWh (gaze naturale).



Abonează-te la DOZA SĂPTĂMÂNALĂ DE ENERGIE (click), newsletterul nostru gratuit, pentru a ști când o nouă postare este disponibilă pe blogul nostru, dar și pentru a fi la curent cu evoluția pieței de energie.



Nu uita să distribui această postare; poate unul dintre partenerii tăi de afaceri se află în situația descrisă.