• Theodor Livinschi

Asigurarea contractării concurențiale a energiei, în pericol. (2) În ultimă instanță... FUI?



În primul episod dedicat temei "Asigurarea contractării concurențiale a energiei, în pericol" concluzionam că lipsesc acut opțiunile realiste de contractare a furnizării, energiei electrice și a gazelor naturale, în regim concurențial. Și totuși în ce situație ajungem, dacă nu reușim să identificăm niciuna dintre foarte puținele opțiuni realiste? În furnizarea în regim de ultimă instanță (FUI), automat sau la cerere, însă la prețuri chiar și cu 5 cifre - fără a număra zecimalele. Plafonarea ne liniștește - oare? -, însă credem că este bine să rămânem "în priză" sau "în gardă". Motivele sunt prezentate în continuare.


Începem prin a deschide o paranteză, strict în scopul actualizării celor prezentate în primul episod, "Lipsa acută a opțiunilor realiste": până și unul dintre singurii mari furnizori, care oferta și o făcea în mod continuu și realist, a decis să sisteze acest proces către consumatorii noi. Paranteză închisă.


De la 9.633,16 lei/MWh până la 15.102,43 lei/MWh în cazul energiei electrice și de la 736,83 lei/MWh până la 3.867,85 lei/MWh în cazul gazelor naturale! Acestea sunt intervalele valorilor prețurilor de furnizare în regim de ultimă instanță pentru luna iunie 2022, în funcție de furnizor și reprezintă strict prețul comodității (energie electrică activă, respectiv moleculă de gaze naturale), fără tarife și taxe reglementate - nici nu știm dacă mai este relevantă această ultimă precizare, având în vedere valorile prețurilor de bază.


Până să abordăm securitatea comercială și/ sau economică, în contextul actual, a furnizării în regim de ultimă instanță, nu putem să nu sesizăm diferența, care a crescut galopant, dintre prețurile de achiziție luate în considerare la formarea prețurilor lunare de furnizare în regim de ultimă instanță (mai sus menționate valoric pentru luna iunie 2022) și prețurile lunare angro relevante în acest proces de construire a prețului anterior.


Mai exact, considerăm ca fiind relevante, în formarea prețurilor lunare de achiziție, care sunt parte din cele de furnizare în regim de ultimă instanță: prețurile de echilibrare a deficitului (șanse ridicate ca volume importante să fie tranzacționate în aceasta piață, ținând cont că furnizorii de ultimă instanță nu au acces la calitatea istorică a prognozelor consumatorilor și că cei din urmă nu transmit zilnic estimări orare) și prețurile de închidere a pieței pentru ziua următoare (PZU) (cantități masive fiind cumpărate de către furnizorii de ultimă instanță din această piață, datorită lipsei de predictibilitate asupra portofoliului specific).


Privind retroactiv și rezumându-ne în cadrul analizei doar la energia electrică, ecartul dintre mediile lunare ale celor 2 prețuri, de mai sus, considerate relevante și prețurile de furnizare în regim de ultimă instanță a crescut accelerat de la o medie de 358.51 lei/MWh în semestrul al II-lea din 2021 la una de 4.488,97 lei/MWh în primul semestru al anului 2022, ceea ce conduce la o creștere de peste 11 ori. Considerând mediile acelorași 2 semestre (fără ianuarie 2022, pentru care nu erau disponibile documentele la momentul acestei postări), prețul de furnizare în regim de ultimă instanță s-a majorat "doar" de peste 5 ori.


Prezentăm grafic în continuare datele la care făceam referire mai sus, adăugând și prețul lunar maxim de tranzacționare cu livrare viitoare a produsului aferent fiecărei luni. Ecartul anterior menționat reprezintă diferențele dintre barele albastre și cele verzi.

Fără să "arătăm cu degetul" către niciuna dintre părțile implicate în formarea prețurilor lunare de achiziție ale furnizorilor de ultimă instanță, considerăm că mecanismele implicate ar putea fi subiectul unor reevaluări. Înțelegem și faptul că prețurile relevante - așa cum le-am numit mai sus - uneori nu pot fi nici pe departe estimate, mai ales în condițiile actuale de volatilitate extremă, dar poate o soluție ar fi o regularizare, doar dacă diferențele între estimat și realizat depășesc un anumit prag. Mai ales acum, când din ce în ce mai mulți clienți finali, din toate categoriile de consum, ajung în furnizarea de ultimă instanță (FUI), denumire și abreviere care sunt din ce în ce mai căutate prin intermediul Google.


Este o opțiune sigură furnizarea în regim de ultimă instanță? Clar da, dar doar din perspectiva securizării continuității în alimentarea cu energie electrică sau gaze naturale. Din punct de vedere comercial și/ sau economic, nu prea sau deloc, în contextul în care OUG-ul de protecție poate fi modificat oricând sau poate fi abrogat (deja se discută despre prelungirea acestuia până la finalul anului 2023 și opinăm că acest lucru nu se va întâmpla fără să afecteze fie toți consumatorii, fie o parte dintre aceștia). Dar în mod sigur deloc, în cazul energiei electrice și în situația companiilor care au beneficiat de OUG 81/2019, care astăzi, dacă nu identifică foarte rarele opțiuni de contractare în regim concurențial a energiei electrice, pot ajunge să achite 9.633,16 lei/MWh ori poate chiar 15.102,43 lei/MWh sau, de ce nu, mai mult - cine știe ce valori vor avea lunile viitoare prețurile de furnizare în regim de ultimă instanță.


Recomandarea de final este aceeași ca în primul episod: reiterăm recomandarea de a sonda piața până la identificarea soluțiilor reale și de a nu considera o adevărată opțiune contractarea furnizorului de ultima instanță (FUI). Care sunt astăzi soluțiile reale și cum le puteți identifica? Despre acestea, veți afla în următoarea noastră postare, al treilea și probabil ultimul episod dedicat temei "Asigurarea contractării concurențiale a energiei în pericol".